Cand prostia doare

Fiecare om se teme de ceva, eu unul ma tem de Dumnezeu si o alta temere este ca nu cumva prostia sa imi conduca ratiunea. Trec direct in subiect, stii ca nu e bine sa fumezi si fumezi, sa nu consumi bauturi alcoolice, ca nu trebuie sa mananc fast-food si totusi mananc. In aceste zile in care inlocuitorii au luat cu asalt piata alimentara, aproape nimic nu mai mancam natural, doar pentru ca ne place. Imi place sa merg cu masina, sa stau pe scaun in metrou sau in autobuz, sa fac cat mai putin efort. Combinatia fast-food si lipsa miscarii = lipsa sanatatii. Nu vreau sa par misogin sau sa acuz pe nimeni, dar zilnic observ cum Fast-food-urile sunt cele mai cautate, cum in metrou sau in tramvai se duce o "lupta" pe scaune. Deseori auzeam expresia :"esti un porc" sau in recenta reclama "daca eram cuplati si te vedeam cum mananci , ca un porc..." Apropo de porci, ce fac ei? mananca si unde e namolul mai dens acolo intra. Cand doare prostia? cand ajungi sa ai dureri, de stomac e una din dureri. De ce? Pentru ca nu tin cont de sanatatea mea, tin cont ca imi place, sunt un prost? Da sunt. Un simplu exemplu trec pe rosu la semafor si sunt lovit de o masina, vina e a mea, eu sufar, din ce cauza? stiam ca se poate intampla asta. Sufar, din cauza prostiei mele. Doare prostia? ei bine eu zic ca doareeeee.

Neuronul

"Rubinul nu poate fi şlefuit fără frecare, şi nici omul nu poate fi perfecţionat fără mai multe încercări".- proverb chinezesc

RUBINUL

CaracterizareDescriere: varietate de corindon (din aceeasi clasa cu safirul) Poate fi confundat cu granatul, spinelul rosu, turmalina rosie.Culori: rosu, purpuriu, orange, roz, rosu-carmin, rosu cu tenta maronieCompozitia chimica: Oxid de Aluminiu - Al2O3Duritate: 9Luciu: sticlos, adamantin.

Se gaseste: pretutindeni in lume, dar cele mai frumoase exemplare provin din Afghanistan, Pakistan, Myanmar, Sri Lanka, Madagascar, Viet Nam, India. Cele maronii provin din Tailanda, cele mai inchise la culoare provin din Australia, India, Rusia. Rubinul a fost extrem de apreciat inca din antichitate cand pietrele foarte valoroase purtau nume proprii. Cele mai vechi marturii scrise mentioneaza o mina de rubine in Myanmar (fosta Birmania) de unde si astazi se extrag rubine de foarte buna calitate.

O piatra ce la prima vedere nu atrage, dupa ce e slefuita valoreaza sute de mii de euro. O simpla piatra ce se gaseste in India de exemplu, unde milioane de oameni abia supravietuiesc, de ce se intampla acest lucru? Ceea ce ai defapt nu iti apartine, esti locuitor al Indiei dar resursele sunt ale celor care sunt fara scrupule. Ce le lipseste indienilor? Din punctul meu de vedere acelasi lucru care si mie imi lipseste: slefuirea, perfectionarea. Argumentez luand ca exemplu fotbalistii, si mai exact pe Cristiano Ronaldo, acest tanar care si-a perfectionat jocul incat a ajuns sa valoreze un miliard de euro(clauza de reziliere). Lasand la o parte fotbalul, imi indrept atentia spre oameni care au lasat in urma lor ceva. Graham Bell, Albert Einstein, Edison, oameni de geniu, oameni care au crezut ca pot realiza ceva. Au perseverat, au avut esecuri, prin esecuri s-a realizat slefuirea, si in final au Reusit. Au pus la treaba neuronii.

Catusele nefericirii

De fiecare data cand tuna si fulgera din batrani se povesteste ca Dumnezeu vorbeste, ca e maniat. Un lucru este cert El a creat totul. Nu stiu cat de frumoase erau gradinile suspendate ale Babilonului, cuvintele nu pot descrie frumusetea, si nici imaginatia nu o poate cuprinde. Imi imaginez cum dimineata as pasi cu pasi rari sa nu trec cu vederea peste nici o floare prezenta in acele gradini suspendate, razele soarelui deschid splendidele flori ce te incanta cu frumusetea lor, parfumul te imbie. Incerc sa imi imaginez cum ar trece ziua respectiva dupa ce am vizitat fiecare loc de paradis din acele gradini. Astazi incercam prin diferite metode sa creem oaze de liniste, unde sa mergem si sa uitam de probleme. Ne lasam prinsi in propriile idei despre situatia actuala privind economia, privind dezastrele, cautam sa vedem cum s-au mai dat in stamba vedetele. Uitam de parinti, de prieteni...cu care vorbim la telefon sau pe messenger. Am devenit dependenti de telefon, calculator si masina. Am incercat ca o zi sa nu vorbesc la telefon, a fost groaznic, parca eram rupt de realitate, de prietenii mei, nu stiu cu care e diferenta intre mine si un detinut, inafara de faptul ca el nu poate parasi cladirea. Dimineata iei mijlocul de transport in comun, te uiti daca nu cumva cunosti pe cineva, si pret de cateva zeci de minute esti numai tu si gandurile tale. Ajungi la munca, iti faci programul si incerci sa il duci la indeplinire, programul de lucru s-a terminat dar mai stai peste program sa termini. Pleci de la servici, ajungi in statie, obosit iar pret de cateva zeci de minute esti tu si gandurile tale. Ajungi acasa, schimbi cateva cuvinte cu sotul(sotia, copiii) e deja tarziu te pui sa te odihnesti. Ai incheiat o zi din saptamana. Problemele sociale m-au prins in catuse, incerc sa le rezolv, tot nefericit sunt cand le-am rezolvat, si asta pentru ca apar altele. Stai o clipa si bucurate de sotul tau, de sotia ta, de copii tai, bucurate ca esti sanatos, ca poti sa mergi, ca poti zambi, ca poti sa fii liber, ca poti sa fii fericit cu putinul pe care il ai. Iar daca aceste lucruri nu te-au pus pe ganduri, permite-mi sa iti indrept atentia spre cei care sunt internati in spitale, de cei care nu se pot deplasa, de cei ce nu vad frumusetea unei flori. Un tata ii spune fiului sau: :"poti sa fii ceea ce tu vrei sa fi". Tu alegi.

Bubulica

Pfiu ce cald e afara, tot sa fie vreo 30 de grade. Si eu stau in casa pedepsit de mama, in loc sa fiu cu amicii mei la scaldat. Si ce imi mai place sa fac scufundari, si sa innot asa cum fac pestii, numai ca eu trebe sa mai ies din cand in cand cu capul afara sa i-au aer. De nu putem respira sub apa?, am intrebat si eu un tip mai mare ca mine si mi-a spus ca o sa invat la scoala. Io cred ca nu stia raspunsul, o fi lipsit la ora aceea, ce chiulangiu, eu o sa merg la scoala si o sa invat. Aha...o sa invat. Neeeh....asta vrea sa auda mama, o sa fac tot ce imi trece prin cap, cum sa ratez eu jocurile, sa joc fotbal, sa merg la scaldat, sa stau in parc si sa ma rad de cei care vor sa imi i-a bacnota legata cu nailon. Daca stau sa invat, s-a zis cu toate astea. Ieri caldura mare ca si azi dealtfel, ce ne trece prin cap... sa umplem pungi cu apa si sa ne jucam de-a bombardamentul. Acum e acum cine sa fie comandantul, orice armata are un comandant. Tinta, hmmm aici e mai greu, am putea bombarda pe cei care se giugiulesc in parc....Ionica si Florinica au raspuns in cor:"Super". Hotararea a fost votata in unanimitate, suntem soldati si disciplina e esentiala. Si cum eu am venit cu ideea eu sunt comandantul, regula e regula (cine vine cu ideea e comandantul). Urmatoarea etapa: sa alegem pungile, greu lucru, pentru ca trebuie sa fie potrivit de mari, astfel incat sa le putem arunca. Anul trecut cand am testat primul proiectil m-am udat tot, pentru ca nu am reusit sa il arunc. Si ca orice comandant trebuie sa am grija ca detasamentul sa aiba munitie. Si unde as putea gasi pungi decat in teritoriul necucerit inca, bucataria, acolo unde numai sa ma asez la masa am voie, nu am voie sa umblu la aragaz, nu am voie sa dau drumul la apa, nu am voie sa deschid sertarele......Problema era cum sa i-au pungile pentru proiectile, si cum mama e mai tot timpul pe la bucatarie...nu am decat o sansa, atunci cand se serveste masa sa vars laptele pe jos, astfel mama trebuie sa mearga sa aduca mopul sa stearga pe jos, si eu raman singur in bucatarie. Genial...sunt un mic geniu...ce bine ma simt....totusi mai e o mica problema, nu stiu in cat timp mama revine innapoi la bucatarie...


VA URMA.

Zambetul sufletului

Se spune ca oglinda sufletului e expresia chipului, cand zambesti de forma acest zambet nu dureaza decat cateva momente. Te intalnesti cu o persoana placuta, starea ta de spirit se schimba, de ce? te simti linistit, nu iti e teama, acea persoana nu te-a ranit, nici macar cu o vorba. In consecinta este un bun prieten. Nu de putine ori mi s-a intamplat ca ajungand in fata uni ghiseu persoana aflata de partea cealalta sa fie suparata, si daca e si femeie, e si mai rau. Dar imi adun frica si respir de 2 ori adanc apoi afisez un zambet dupa care deschid gura vorbind cat se poate de politicos si cu o voce blanda. Persoana careia i-am adresat rugamintea imi raspunde cu o voce relaxata si ma indruma in ceea ce am de facut. Astea sunt cazurile fericite. Din fericire sunt cele mai multe. Mai sunt si cele neplacute in care ti se raspunde descarcandu-si nervii pe tine. Sau ti se raspunde:" nu stii sa citesti pe usa ce scrie?" te intorci si te uiti ce scrie pe usa si surpriza, nu scrie nimic. Ajungi la concluzia ca acesti oameni sunt stresati, nefericiti. In graba noastra zilnica nu ne gandim ca ceea ce spunem si modul in care o spunem poate distruge o viata. Nemultumirile duc la mahnirea sufletului si implicit la o stare de nervozitate. Un mare intelept al antichitatii spunea :" un raspuns bland potoleste mania". Un zambet nu te costa nimic, lipsa lui te poate costa prietenia. Un zambet deschide multe usi, un chip rautacios le inchide. Traim in Romania si asta ne streseaza tot timpul.

Arthur Schopenhauer

"Nu incercati sa-i tratati pe oameni dupa cat merita . Spiritul superior nu trebuie sa se lase antrenat de asprimea celui caruia i se adreseaza , caci acesta-l conduce la ura , nici de prostia lui , care nu i-ar provoca decat dispret ." Daca nu ar exista teama de parerea celorlalti , luxul nu ar fi nici a zecea parte din ce e astazi." Mare dreptate are A.S, dar intrebarea care imi provoaca neliniste este: Cat sunt eu de valoros? Cat merit eu?
Treceam azi pe langa o biserica, recunosc ca nu sunt omul credincios, dupa cum Scriptura vorbeste, dar de trecut... trec pe la biserica. Obisnuidu-ma cu ea, am ajuns sa o tratez ca un job, vii la job stai cat e programul, asculti, faci ce zice sefu si cum se termina programul cu cea mai mare viteza spre cu totul alte locuri. Mare pacatos mai sunt, bunicul imi spunea ca cele 2 planuri (cel profesional si cel spiritual) se imbina, nu pot fii separate. Am atatea ritualuri pe care le pazesc la pasti si la craciun, si atunci le fac de ochii lumii, imi e teama de parerea celorlanti. Ajungand acasa am deschis Biblia, si acum te intrebi de ce am deschis Biblia electronica (de pe net http://www.bibliaortodoxa.ro/ ). In popor se spune :" sa faci ce zice Popa, nu ce face popa". Am auzit eu precum ca apostotul Ioan a fost iubit de Isus, de aceea a si a murit de batranete. Am cautat epistolele cu numele Sau si iata ce am gasit: :"Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Ioan capitolul 3 cu 16 sau mai exact http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=3
Lacrimile mi-au dat cand am vazut cat valorez eu in ochii lui Dumnezeu si dorinta Acestuia de a traii vesnic. Wow ai devenii nemuritor, cu conditia de a crede in Isus. Simplu, a crede. Mi s-a parut un cuvant cu greutate "crede" . Nu ai citit de atatea ori horoscopul si ai crezut ce spun astrele se va invampla ? Nenumarate au fost ocaziile in care am crezut in ceea ce la urma urmei scria un om ca si mine. Asa ca e usor sa crezi. "Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică."
Problema e la mine, nu cred ca Dumnezeu ma iubeste, dar in schimb eu cred ca sunt un om bun. Un pom fructifer e bun atunci cand da roade, cand nu mai da rod este taiat, omul bun se cunoaste dupa fapte. Marul dupa gust si prostul dupa cat de inteligent e.

Realitate

"Bate fierul cât e cald, că de se va răci, în zadar vei munci"-proverb romanesc. Veneam de la munca, ajung in fatza usii la intrarea in scara, usa deschisa, m-am mirat,acea usa nu trebuie sa fie deschisa, am intrat in scara si ma indrept spre lift, usa liftului se deschide, o doamna ce se afla in lift ma intreaba la ce etaj vreau sa merg, nu stau pe ganduri si intru in lift, o intreb politicos la ce etaj doreste sa ajunga, mi-a raspuns politicos:"la 9", ok zic eu, apas butonul pentru etajul 9, desi eu mergeam cu un etaj mai jos, la 8. Cutia de metal incepe sa urce, si cum pe mine ma mananca limba si nu pot sa tac, zic:" repede mai trece saptamana, azi e joi, maine vineri, parca nici nu mai e timp". Doamna se uita la mine ma analizeaza pret de cateva secunde apoi afirma:" la mine trece si mai repede, daca la dvs. se scurge cu atata rapiditate, cu cat imbatranesti cu atat timpul trece si mai repede". M-a lasat pe ganduri, cum adica?, cu cat imbatranim cu atat timpul se scurteaza?. Acest proverb romanesc "Bate fierul cât e cald, că de se va răci, în zadar vei munci"- spune un mare adevar. Eram copil si vacantele le petreceam la bunici, am avut ocazia sa merg cu bunicul sa potcoveasca caii, si cum caii au si ei nevoie de pedichiura si incaltaminte, incaltaminte care nu are aceeasi marime pentru toti, am vazut cum dintr-o bucata de fier dreapta, sau indoita, fierarul o incalzeste la o temperatura mare, incat fierul nu il recunosti, ai impresia ca e o bucata rupta din soare. Batea fierul cat era cald, il modela dupa copita calului. Pana in adolescenta, sau mai bine zis: pana ne cresc maselele de minte, suntem ca fierul cald, credem si facem ce fac altii, suntem iresponsabili, nu ca la batranete am fii mai responsabili. Asa e si in casatorie, la inceput amandoi sunt calzi, sunt indragostiti unul de celalalt, lasa de la ei- sunt asemenea fierului cald pe care il modelezi, dupa un timp de casatorie - fierul se raceste, si degeaba incerci tu sa il modelezi, ca nu mai merge. Focul mentine fierul cald, focul dragostei tine indragostiti 2 oameni casatoriti. Daca focul dragostei inceteaza sa mai arda, dragostea dispare, fierul se raceste si relatia dintre cei 2 se devine asemenea cuburilor de gheata , rezultand nefericirea.

Aschia nu sare

Si dupa cum spun batranii, ca numai ei pot debita astfel de lucruri, "Aschia nu sare departe de trunchi" , si aici ma enervez, cum adica, eu sunt aschie?, chiar asa de rau arat?, tata trunchi si eu, vorba unui prieten, "biscuite in dunga"?. Realitatea e cruda, asta sunt aschie, si din punct de vedere fizic si ca nivel de pregatire in ale vietii. Am privit pisica cum isi instruieste puii si ii pregateste pentru viatza, ii invata cum sa isi caute mancarea, sa se dezvolte fizic, greu de crezut dar asta face. Multi cred ca scoala este in viata un ajutor, nu zic ca nu. Sti, si la ce te ajuta ca stii cand trebe sa dai cu sapa?, dupa un timp neavand antrenament faci basici in palmi, si asta pentru ca nu stii cum sa lucrezi cu sapa, la prima vedere pare simplu, dar....
Scoala nu te invata cum sa faci fatza unei crize a sotului sau a sotiei, cum sa vorbesti cu sotul sau sotia cand e nervos(a), cum sa iti cosi pantalonii in fund. Scoala are un alt rol, parintii au si ei un rol foarte important, si eu ca viitor parinte ce am invatat? ma intreb. Am invatat ca trebuie sa invat, si asta ma lipseste de socializare si astfel ajung sa ma comport ca in jungla, sa nu mai tin cont ca si celalalt e un om. Sa ma revolt cand i-au nota pe nedrept. Devin un inadaptabil in societate, un om rupt de realitate. Sotul sau sotia te aduc la realitate, cu el(ea) vorbesti altfel cand iti greseste, iar daca tu ca barbat bati cu pumnul in masa si dai ordine, scuza-ma dar nici macar o maimutza nu face asta. Iar tu, ca si sotie de cate ori face cate o prostie nu taci pana nu bate cu pumnul in masa, apoi daca continui simti palma lui pe fata ta........Rezultatul e dureros, si de ce? pentru ca raman o aschie in loc sa devin un trunchi, sa sustin crengile.

Soacra, Fiul si Nora

Frumusetea de a merge cu mijloacele de transport in comun pe langa inghesuiala, mai simti o mana pe fund, mai un cot in coaste, mai un parfum de te epileaza in nari, dar totusi exista si un lucru bun. Auzi vorbindu-se despre casnicie in 99% din cazuri, 1% se vorbeste despre servici mai ales de sefi. Si cum stateam eu si analizam persoanele in urma a ceea ce vorbeau, ca mie mintea nu imi sta nici cand dorm. "Auzi tu la soacra-mea, ce tupeu are, sa ii spuna lu fisu ca eu ar trebui sa am un serviciu mai bun, ca aduc putini bani acasa, ca am venit in de toate". Cand aud astfel de lucru ma amuza dar nu pentru mult timp, si eu voi trece pe acolo, prin ochii critici ai soacrei, si nu numai atat. Eu zic ca soacra isi pregateste urmasa, o pregateste pe nora pentru a devenii si ea la randul ei soacra, asa cum tatal vrea sa ii insufle copilului pasiunea pentru fotbal, si statul la televizor cand e meci, lasi totul si te uiti la meci, asa si soacra, mai ales in cazul cand nu are o fiica.
" Auzi tu la el, cand vreau sa merg si eu in oras cu fetele, ma suna sa vada ce fac din 5 in 5 minute, el cand pleaca cu baietii eu nu zic nimic, si cand zic el spune: Daca m-au chemat, acum nu e frumos sa ii refuz", barbatul e cocosul in casa, asta pana se insoara, ca apoi cocosul incepe sa nu mai cante la ivirea zorilor. Vorba aceea : ce armasar ai fost si ce martzoaga ai ajuns. Cei drept barbatul are 2 juguri: unul e soacra si cel de al 2-lea e sotia. Daca nu au de lucru...atat soacra cat si mirii sa isi caute si vor fii linistiti.

Dumnezeu-Eu-Lucifer

Teribil cand auzi o astfel de intrebare:Ti-ai vinde sufletul diavolului? pentru ce anume ai renunta la viatza?, am tras aer in piept si mi-am zis:"no asta da treaba, nu ii destul ca zilnic vedem ceea ce a facut Lucifer din lumea asta, acu sa imi mai vand si sufletu", "ori sunt prost, ori nu gandesc, sau poate sunt orb". Orbit de bogatii, de faima. Nu stiu daca ai vazut farsele lui Jugaru de luni seara(22.06.2009), m-am amuzat copios, desi apoi situatia mi-a dat de gandit serios. Actiunea se petrece pe domeniul unui cunoscut om de afaceri, 2 mascati cu pistoale au luat ostateci o femeie insarcinata si un alt individ, incep negocierile, intr-un final este ales un angajat al firmei de paza ce era angajat pentru paza domeniului, pentru a face schimb cu femeia insarcinata, se face schimbul, mascatii il pun sa se dezbrace, intre timp il impusca pe ostatec, ingrozit angajatul care ramasese numai in lenjeria intima, este pus sa sara in piscina pentru a fii siguri mascatii ca nu poarta microfon sau ceva de genul. Angajatul sare in apa, innoata, iese afara din piscina, si pe principiu "scapa cine poate" fuge, si a prins viteza nu gluma, desi era descultz, au strigat dupa el sa se opreasca ca a fost o farsa, dar omul a alergat o portiune buna de drum. Intrebat de ce a fugit, omul a raspuns '' cand am vazut ca l-au omorat, ma gandeam ca am familie si nu pot sa ii las, aveam sansa sa scap, celalalt a stat si l-au impuscat, nu vroiam sa mor". Ce faci intr-o astfel de situatie? dai bir cu fugitii? cu riscul de a fi impuscat? In astfel de momente din punctul meu de vedere ai 3 variante: 1. Sa te rogi la Dumnezeu cum nu ai mai facut-o. 2. Sa incerci prin puterile tale sa scapi. 3. Sa negociezi cu ei, viatza ta.
Dar eu spun ca baza intelepciunii e credinta in Dumnezeu. Dumnezeu iti da intelepciune, Diavolul te prosteste de cap. Acum depinde de tine.