Jungla de zi cu zi

Dupa ce ca viata e scurta facem tot ce putem sa fie cat mai tumultoasa. In Bucuresti sau cum ii spun eu: Jungla animalelor bipede, paseam azi spre un oficiul postal. Astept frumos la trecere si cand prin un moment prielnic traversez, mai fac cativa pasi si...aud claxoane, curios ma uit sa vad ce se intampla. Un domn era claxonat de alti 10 pentru ca nu s-a grabit fortandu-i sa opreasca. Dupa alte cateva secunde claxoanele iar se auzeau, care cum il depasea il claxona agresiv. Unul din acesti "domni" si-a taiat calea chiar atingandu-i bara de protectie, claxona si injura. Macar in jungla atacurile sunt cu un scop, in cazul acesta era mai mult prostie omeneasca.
unde ne grabim??? eu zic ca graba aceasta ne da o stare psihica iesita din comun. Cu cat te grabesti cu atat timpul rece mai repede, ai senzatia ca nu mai ai timp si tot accelerezi, accelerezi uitand ca esti om. Devii o fiara....si pentru ce?!
Ma gandesc la acel sofer care i-a taiat calea celuilant, daca tot se grabea, de ce a mai facut asta? de ce nu si-a vazut de drumul lui. El nu, a stat sa se certe cu bietul sofer ce nu voia decat sa intre pe strada principala. Cand e vorba sa sarim ne aparam sarim ca arsi, si spunem vorbe ce fac din noi un om josnic. Ma intreb evoluam sau involuam?