Aschia nu sare

Si dupa cum spun batranii, ca numai ei pot debita astfel de lucruri, "Aschia nu sare departe de trunchi" , si aici ma enervez, cum adica, eu sunt aschie?, chiar asa de rau arat?, tata trunchi si eu, vorba unui prieten, "biscuite in dunga"?. Realitatea e cruda, asta sunt aschie, si din punct de vedere fizic si ca nivel de pregatire in ale vietii. Am privit pisica cum isi instruieste puii si ii pregateste pentru viatza, ii invata cum sa isi caute mancarea, sa se dezvolte fizic, greu de crezut dar asta face. Multi cred ca scoala este in viata un ajutor, nu zic ca nu. Sti, si la ce te ajuta ca stii cand trebe sa dai cu sapa?, dupa un timp neavand antrenament faci basici in palmi, si asta pentru ca nu stii cum sa lucrezi cu sapa, la prima vedere pare simplu, dar....
Scoala nu te invata cum sa faci fatza unei crize a sotului sau a sotiei, cum sa vorbesti cu sotul sau sotia cand e nervos(a), cum sa iti cosi pantalonii in fund. Scoala are un alt rol, parintii au si ei un rol foarte important, si eu ca viitor parinte ce am invatat? ma intreb. Am invatat ca trebuie sa invat, si asta ma lipseste de socializare si astfel ajung sa ma comport ca in jungla, sa nu mai tin cont ca si celalalt e un om. Sa ma revolt cand i-au nota pe nedrept. Devin un inadaptabil in societate, un om rupt de realitate. Sotul sau sotia te aduc la realitate, cu el(ea) vorbesti altfel cand iti greseste, iar daca tu ca barbat bati cu pumnul in masa si dai ordine, scuza-ma dar nici macar o maimutza nu face asta. Iar tu, ca si sotie de cate ori face cate o prostie nu taci pana nu bate cu pumnul in masa, apoi daca continui simti palma lui pe fata ta........Rezultatul e dureros, si de ce? pentru ca raman o aschie in loc sa devin un trunchi, sa sustin crengile.