Un nou inceput

Dragul meu, e greu sa o iei de la inceput, in orice lucru. Cand trebuie sa o iei de la capat cu un lucru e mai usor, e doar un lucru, dar cand sunt implicati si oameni, e mult mai greu cu adaptarea. Nu stii nimic despre ei, nici ei despre tine. Si cum in orice grup trebuie sa fie unul care face pe seful atotstiutor, taci si faci cum spune el, ca doar tu esti ultimul venit in grup. Intotdeauna am fost atent la comportamentul celor ce se cred sefi. Un lucru e cert, sa fii sef e mare bataie de cap, mai ales ca trebuie sa raspunzi si pentru cei pe care ii ai in subordine, si ca bonus subalternii niciodata nu te agreeaza. Un nou inceput e interesant, misterios, si asta pentru ca nu cunosti detaliile, ca si intr-o relatie, fie ea amoroasa sau de afaceri. Ce te atrage intr-o relatie? Faptul ca are putere financiara, inspira incredere, sau doar ca ai vazut in el ceea ce ti-ai dorit? In societatea zilelor noastre interesul primeaza, ne implicam in relatii doar daca suntem fortati de imprejurari sau pentru ca avem ceva de castigat. Nu construim relatii fara sa asteptam nimic in schimb. Ai o relatie buna cu vecinul tau, si tu tot il ajuti cu diverse lucruri, cand vine vremea sa te ajute si el, el nu te ajuta. Si cum te simti? Ce gandesti? Dupa un astfel de moment relatia se "raceste". Interesul pentru noi e primordial. Eu si numai eu.

Amaraciunea despartirii

Recunosc ca cel mai greu e sa ma despart de oameni la care tin, oameni cu care am impartit si bune si rele, ne-am bucurat impreuna, ne-am mai suparat unii pe altii. Fara aceste ingrediente nu s-ar fii inchegat prietenii. Astazi oficial m-am despartit de biroul la care am stat o perioada de timp, biroul pe care il lustruiam daca nu zilnic cel putin a doua zi. M-am despartit de colegii cu care dezbateam spete, si ii intrebam despre Stefan cel Mare, cum strangea impozitele?!!, ce facea pe timp de pace?!!! si o intrebare mi-a ramas, cum isi trata prietenii?!!
De colegi mai am de spus multe lucruri, dar sa nu uit sefele, aici subiectul e mai sensibil, cand esti angajat nu poti sa spui nimic bun de sefu, apoi cand nu mai esti angajat iti dai seama ca nu e chiar asa cum gandeai. Oricum un lucru pot sa il afirm: toata stima si respectul meu. Iar de lucruri bune despre ele nu am sa iti spun, pentru ca pana nu cunosti un om, oricat ti-ar spune o alta persoana despre ea, tu o cunosti prin ochii acelei persoane si nu prin ochii tai.
Revenind la colegi,caci cu ei am petrecut multe ore, imi e mila de ei pentru ca i-am lasat fara ajutorul meu, nu era el prea mare, dar macar era. Ma simt ca un condamnat la moarte ce i s-a oferit o ultima masa (ceea ce s-a si intamplat), ce inapoi nu mai poate sa se intoarca si sa ramana. Trebuie sa pleci dintr-un loc in care te-ai simtit bine. Gandul ca trebuie sa o i-au de la capat, sa invat lucruri noi, sa leg relatii, sa o i-au iar de la zero. Parca am muncit in zadar, nu am crescut. Dar asta este viata, trebuie mereu sa te adaptezi, la oameni, la mediu, la locuri noi. Iar de la inceput.

Cand Dumnezeu deschide usi

Daca nu crezi in Dumnezeu atunci ori esti orb, ori prea prost. Daca nu faci ce Dumnezeu spune atunci esti un om mandru, deci tot un tampit. Te intrebi de ce vorbesc asa de dur, ei bine, nu as vorbii daca in viata mea nu ar fii intervenit Dumnezeu. De mic copil am crezut in Dumnezeu, si am simtit iubirea Lui. De cate ori ai fost la un pas de a trece in nefiinta? De cate ori cand nu mai vedeai nici o scapare, in acel moment usa se deschidea. De cate ori te-ai increzut in fortele proprii ai realizat ceva care sa reziste in timp? Poate e greu de crezut cand vezi cum oamenii cersesc, copiii maltratati, dar oare aceste lucruri nu ar trebui sa ne de-a de gandit? O palma data se simte cateva momente, o vorba aspra se uita greu. Ai incercat in sa incurajezi un suflet desnadajduit? Sa aduci un zambet pe chipul celui trist?
Prea multe intrebari care raman fara rezultat. In viata mea Dumnezeu a deschis usile, l-am lasat pe el sa o faca. Nu am zis decat: Tata, eu nu pot, sunt neputincios, in Mainile tale las toate problemele mele, voia Ta sa se faca. Apoi incerc sa ma bucur de viata, sa aduc un zambet, sa dau o mana de ajutor aproapelui meu. Rezultatul: Dumnezeu rezolva problemele, eu sunt fericit, fara sa fiu stresat, ceilalti au primit ajutorul meu, toti avem de castigat.
Te invit sa incerci si tu sa faci asa, sa vezi daca am dreptate sau nu.

Saracia e ruda cu prostia?

E un banc care circula de ceva vreme, e un banc despre criza.
DNA-ul nemaiavand voie sa cerceteze pe domnii ce ne conduc a trecut la controlul in padure.
Melcul a fost primul cuprins de teama, nu a mai stat pe ganduri si a inceput sa o i-a la fuga..... Cu o viteza ametitoare trece pe langa urs, ursul abia ca il zarii si striga:"undeeee fugiii asa melculee??
Melcul intoarce capul si ii spune ca DNA-ul e in padure, si fuge de ei.
Ursul nedumerit intreaba: dar de ce fugi? Raspunsul venii promt: Eu casa, sotia casa, copiii fiecare cu casa lui...si isi continua drumul.
Ursul sta putin pe ganduri si apoi baga a-ntaia si goneste....trece pe langa strut, strutul nedumerit ca ursul fuge fara sa urmareasca prada, il intreaba: de ce fugi ursule?
E DNA-ul in padure la control. Eu am blana, nevasta are blana, copiii au blana, deci..!!! Strutul nu mai sta pe ganduri si o rupe la goana, trece pe langa o maimuta, maimuta nedumerita ca nu vede nici un pradator nu era pe urmele strutului il intreaba: De ce fugi? E...DNA-ul in padure ...... Maimuta nedumerita il intreaba: Si care e problema? Strutul raspunde: Eu traiesc pe picior mare, sotia mea traieste pe picior mare, copiii pe picior mare..... Maimuta accelereaza si ea, alearga, alearga,...dupa un timp se opreste intrebandu-se: Eu in fundul gol, sotia in fundul gol, copiii in fundul gol. de ce sa fug? ca oricum nu am nimic.
Criza se accentueaza, dar pretentiile nu.

Lacrimile Sufletului

Nu de putine ori s-a intmplat sa trec pe langa persoane care pareau fara speranta, citeai in ochii lor durere, unii pentru ca sunt mutilati din nastere, altii din cauza saraciei....... Cand i-am privit in ochi,mi s-a sfasiat sufletul, acesti oameni sunt marginalizati, cersesc iubire, au nevoie de acceptare. Avem tendinta de ai ocolii, de ai privii cu dispret, sau cu indiferenta ca si cum ar face parte din peisaj. Am devenit egoist, ma gandesc sa imi fie bine mie. Am tendinta de ai cataloga pe toti, cersetori, multi sunt cu adevarat cersetori pentru ca ei au ales sa devina, dar cei care au deformatii, ei nu au ales sa fie asa, au dreptul la fericire, la o imbratisare, la o vorba buna, poate doar a auzi cuvintele: "ce dor mi-a fost de tine". Dispretuit de oameni, dar iubit de Dumnezeu, fiecare suflet pe care noi il ocolim, pentru simplu fapt ca nu ne place sa il vedem, ne provoaca greata. Ranile ce le provocam prin simplu fapt ca nu ne pasa, suntem indiferenti, sunt rani ce numai Dumnezeu le poate vindeca. Cat te costa un zambet?? Cat te costa o vorba spusa din suflet? O clipa din viata ta. Nu trebuie decat sa te uiti in jurul tau si sa observi cine are nevoie de o vorba buna, de un zambet, de o incurajare. Doar priveste in jurul tau.