Catusele nefericirii

De fiecare data cand tuna si fulgera din batrani se povesteste ca Dumnezeu vorbeste, ca e maniat. Un lucru este cert El a creat totul. Nu stiu cat de frumoase erau gradinile suspendate ale Babilonului, cuvintele nu pot descrie frumusetea, si nici imaginatia nu o poate cuprinde. Imi imaginez cum dimineata as pasi cu pasi rari sa nu trec cu vederea peste nici o floare prezenta in acele gradini suspendate, razele soarelui deschid splendidele flori ce te incanta cu frumusetea lor, parfumul te imbie. Incerc sa imi imaginez cum ar trece ziua respectiva dupa ce am vizitat fiecare loc de paradis din acele gradini. Astazi incercam prin diferite metode sa creem oaze de liniste, unde sa mergem si sa uitam de probleme. Ne lasam prinsi in propriile idei despre situatia actuala privind economia, privind dezastrele, cautam sa vedem cum s-au mai dat in stamba vedetele. Uitam de parinti, de prieteni...cu care vorbim la telefon sau pe messenger. Am devenit dependenti de telefon, calculator si masina. Am incercat ca o zi sa nu vorbesc la telefon, a fost groaznic, parca eram rupt de realitate, de prietenii mei, nu stiu cu care e diferenta intre mine si un detinut, inafara de faptul ca el nu poate parasi cladirea. Dimineata iei mijlocul de transport in comun, te uiti daca nu cumva cunosti pe cineva, si pret de cateva zeci de minute esti numai tu si gandurile tale. Ajungi la munca, iti faci programul si incerci sa il duci la indeplinire, programul de lucru s-a terminat dar mai stai peste program sa termini. Pleci de la servici, ajungi in statie, obosit iar pret de cateva zeci de minute esti tu si gandurile tale. Ajungi acasa, schimbi cateva cuvinte cu sotul(sotia, copiii) e deja tarziu te pui sa te odihnesti. Ai incheiat o zi din saptamana. Problemele sociale m-au prins in catuse, incerc sa le rezolv, tot nefericit sunt cand le-am rezolvat, si asta pentru ca apar altele. Stai o clipa si bucurate de sotul tau, de sotia ta, de copii tai, bucurate ca esti sanatos, ca poti sa mergi, ca poti zambi, ca poti sa fii liber, ca poti sa fii fericit cu putinul pe care il ai. Iar daca aceste lucruri nu te-au pus pe ganduri, permite-mi sa iti indrept atentia spre cei care sunt internati in spitale, de cei care nu se pot deplasa, de cei ce nu vad frumusetea unei flori. Un tata ii spune fiului sau: :"poti sa fii ceea ce tu vrei sa fi". Tu alegi.

Bubulica

Pfiu ce cald e afara, tot sa fie vreo 30 de grade. Si eu stau in casa pedepsit de mama, in loc sa fiu cu amicii mei la scaldat. Si ce imi mai place sa fac scufundari, si sa innot asa cum fac pestii, numai ca eu trebe sa mai ies din cand in cand cu capul afara sa i-au aer. De nu putem respira sub apa?, am intrebat si eu un tip mai mare ca mine si mi-a spus ca o sa invat la scoala. Io cred ca nu stia raspunsul, o fi lipsit la ora aceea, ce chiulangiu, eu o sa merg la scoala si o sa invat. Aha...o sa invat. Neeeh....asta vrea sa auda mama, o sa fac tot ce imi trece prin cap, cum sa ratez eu jocurile, sa joc fotbal, sa merg la scaldat, sa stau in parc si sa ma rad de cei care vor sa imi i-a bacnota legata cu nailon. Daca stau sa invat, s-a zis cu toate astea. Ieri caldura mare ca si azi dealtfel, ce ne trece prin cap... sa umplem pungi cu apa si sa ne jucam de-a bombardamentul. Acum e acum cine sa fie comandantul, orice armata are un comandant. Tinta, hmmm aici e mai greu, am putea bombarda pe cei care se giugiulesc in parc....Ionica si Florinica au raspuns in cor:"Super". Hotararea a fost votata in unanimitate, suntem soldati si disciplina e esentiala. Si cum eu am venit cu ideea eu sunt comandantul, regula e regula (cine vine cu ideea e comandantul). Urmatoarea etapa: sa alegem pungile, greu lucru, pentru ca trebuie sa fie potrivit de mari, astfel incat sa le putem arunca. Anul trecut cand am testat primul proiectil m-am udat tot, pentru ca nu am reusit sa il arunc. Si ca orice comandant trebuie sa am grija ca detasamentul sa aiba munitie. Si unde as putea gasi pungi decat in teritoriul necucerit inca, bucataria, acolo unde numai sa ma asez la masa am voie, nu am voie sa umblu la aragaz, nu am voie sa dau drumul la apa, nu am voie sa deschid sertarele......Problema era cum sa i-au pungile pentru proiectile, si cum mama e mai tot timpul pe la bucatarie...nu am decat o sansa, atunci cand se serveste masa sa vars laptele pe jos, astfel mama trebuie sa mearga sa aduca mopul sa stearga pe jos, si eu raman singur in bucatarie. Genial...sunt un mic geniu...ce bine ma simt....totusi mai e o mica problema, nu stiu in cat timp mama revine innapoi la bucatarie...


VA URMA.

Zambetul sufletului

Se spune ca oglinda sufletului e expresia chipului, cand zambesti de forma acest zambet nu dureaza decat cateva momente. Te intalnesti cu o persoana placuta, starea ta de spirit se schimba, de ce? te simti linistit, nu iti e teama, acea persoana nu te-a ranit, nici macar cu o vorba. In consecinta este un bun prieten. Nu de putine ori mi s-a intamplat ca ajungand in fata uni ghiseu persoana aflata de partea cealalta sa fie suparata, si daca e si femeie, e si mai rau. Dar imi adun frica si respir de 2 ori adanc apoi afisez un zambet dupa care deschid gura vorbind cat se poate de politicos si cu o voce blanda. Persoana careia i-am adresat rugamintea imi raspunde cu o voce relaxata si ma indruma in ceea ce am de facut. Astea sunt cazurile fericite. Din fericire sunt cele mai multe. Mai sunt si cele neplacute in care ti se raspunde descarcandu-si nervii pe tine. Sau ti se raspunde:" nu stii sa citesti pe usa ce scrie?" te intorci si te uiti ce scrie pe usa si surpriza, nu scrie nimic. Ajungi la concluzia ca acesti oameni sunt stresati, nefericiti. In graba noastra zilnica nu ne gandim ca ceea ce spunem si modul in care o spunem poate distruge o viata. Nemultumirile duc la mahnirea sufletului si implicit la o stare de nervozitate. Un mare intelept al antichitatii spunea :" un raspuns bland potoleste mania". Un zambet nu te costa nimic, lipsa lui te poate costa prietenia. Un zambet deschide multe usi, un chip rautacios le inchide. Traim in Romania si asta ne streseaza tot timpul.