sâmbătă, 5 septembrie 2009

Sub aripile ingerilor

Dragul meu cititor, ceea ce ai sa citesti nu sunt povesti, sunt intamplari reale. Imi aduc aminte de o seara de iulie, intunericul se asternu peste locul ce parea o oaza de evadare din haosul oraselor. Eram impreuna cu bunicul meu, calatoream cu caruta, viteza maxima de 8 km/ ora, asta cand era intr-a 4-a, in rest viteza era de 6 km pe ora, vantul ne racorea, greierii erau pe post de casetofon, tropaitul cailor era motorul. Motorul nu era bine echilibrat, nu stiu cum facea bunicul dar intotdeauna avea 2 cai diferiti ca si temperament, un singur lucru il aveau in comun: nu te lasau la greu, trageau caruta in panta, de puteai urca si pe casa cu ei. Dar unul era mai iute, si celalalt nu avea chef de fuga. adica unul sangvin si altul melancolic. Drumul pe care i-l parcurgeam era destul de lung cca 73km, distanta ce o parcurgeam in functie de cai. Caii bunicul ii schimba des, si cand spun des spun cel mult o saptamana doua ii tinea apoi ii schimba. In acea seara vorbeam cu bunicul de Dumnezeu, linistea a fost gonita de o masina ce venea cu viteza, se apropia de intersectia ce noi tocmai am intrat in intersectie. Venea spre noi fara sa de-a semne ca ne-a vazut, eu eram cu picioarele pe latura din dreapta a carutei, intr-o clipa masina a intrat in partea in care eu eram. Intr-o fractiune de secunda mi-am ridicat picioarele, altfel eram cu ele rupte. Atunci nu mi-am dat seama, dar numai ingerii mi-au ridicat picioarele si m-au salvat. Dumnezeu a trimis ingerii pentru a ma salva. Sunt sigur ca si tu ai trecut prin astfel de situatii. Fara Dumnezeu suntem doar instrumente folosite de diavol.

Dependenta de iubire

Fiecare dintre noi suntem dependenti de iubire, tanjim dupa o imbratisare, o vorba buna spusa din suflet, un suflet care sa te accepte asa cum esti. O persoana care sa te ajute sa cresti, care sa te asculte atunci cand esti in necaz, sa iti fie alaturi, sa te poti baza pe el. Dumnezeu ne-a creat din dragoste, ne iubeste, chiar daca noi suntem prea orbi de prejudecatile noastre, ne pasa atat de mult ce crede celalalt decat ceea ce crede Dumnezeu cu privire la ceea ce facem. Si totusi ne lasa sa alegem. Imi place sa analizez copiii, comportamentul lor, si intr-una din zile o mama era cu fiul ei in parc. Baiatul se juca cu alti copiii, la un moment dat fuge cu bratele deschise catre mama lui strigand:"mama", mama si-a deschis bratele, baiatul a sarit in bratele ei spunand:" mami, te iubesc". Wow, mi-am zis in gand, mi-a dat o palma acest copil. M-a trimis cu gandul la mama, cand i-am spus ultima data: mama te iubesc. Starea noastra de spirit se schimba atunci cand iubim, nu ne mai pasa ce spune unul si altul. In Sfanta Scriptura apostolul Pavel scria despre dragoste:"
11.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. "

3.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. "
Atunci cand iubesti, treci cu usurinta peste certuri, si nu iei toate fleacurile sa le pui la inima. Nu stiu cum sunt parintii tai, dar ai mei ma iubesc mult, chiar daca nu o arata asa cum eu ma astept, dar o fac in modul lor, asa stiu ei sa imi arate ca ma iubesc, tot copilul lor raman, chiar daca am o varsta, in ochii lor tot copilul care mergea la gradinita, apoi la scoala, am ramas. Stiu asta pentru ca se comporta ca si atunci. Ii iubesc, asa cum sunt. Banii vin si se duc, problemele la fel, dar parintii, copiii, sotul, sotia, sunt oameni care au nevoie de iubire. Ofera o clipa de iubire printr-un gest, o fapta, sau doar pur si simplu sa spui: te iubesc.