duminică, 28 iunie 2009

Bubulica

Pfiu ce cald e afara, tot sa fie vreo 30 de grade. Si eu stau in casa pedepsit de mama, in loc sa fiu cu amicii mei la scaldat. Si ce imi mai place sa fac scufundari, si sa innot asa cum fac pestii, numai ca eu trebe sa mai ies din cand in cand cu capul afara sa i-au aer. De nu putem respira sub apa?, am intrebat si eu un tip mai mare ca mine si mi-a spus ca o sa invat la scoala. Io cred ca nu stia raspunsul, o fi lipsit la ora aceea, ce chiulangiu, eu o sa merg la scoala si o sa invat. Aha...o sa invat. Neeeh....asta vrea sa auda mama, o sa fac tot ce imi trece prin cap, cum sa ratez eu jocurile, sa joc fotbal, sa merg la scaldat, sa stau in parc si sa ma rad de cei care vor sa imi i-a bacnota legata cu nailon. Daca stau sa invat, s-a zis cu toate astea. Ieri caldura mare ca si azi dealtfel, ce ne trece prin cap... sa umplem pungi cu apa si sa ne jucam de-a bombardamentul. Acum e acum cine sa fie comandantul, orice armata are un comandant. Tinta, hmmm aici e mai greu, am putea bombarda pe cei care se giugiulesc in parc....Ionica si Florinica au raspuns in cor:"Super". Hotararea a fost votata in unanimitate, suntem soldati si disciplina e esentiala. Si cum eu am venit cu ideea eu sunt comandantul, regula e regula (cine vine cu ideea e comandantul). Urmatoarea etapa: sa alegem pungile, greu lucru, pentru ca trebuie sa fie potrivit de mari, astfel incat sa le putem arunca. Anul trecut cand am testat primul proiectil m-am udat tot, pentru ca nu am reusit sa il arunc. Si ca orice comandant trebuie sa am grija ca detasamentul sa aiba munitie. Si unde as putea gasi pungi decat in teritoriul necucerit inca, bucataria, acolo unde numai sa ma asez la masa am voie, nu am voie sa umblu la aragaz, nu am voie sa dau drumul la apa, nu am voie sa deschid sertarele......Problema era cum sa i-au pungile pentru proiectile, si cum mama e mai tot timpul pe la bucatarie...nu am decat o sansa, atunci cand se serveste masa sa vars laptele pe jos, astfel mama trebuie sa mearga sa aduca mopul sa stearga pe jos, si eu raman singur in bucatarie. Genial...sunt un mic geniu...ce bine ma simt....totusi mai e o mica problema, nu stiu in cat timp mama revine innapoi la bucatarie...


VA URMA.

Niciun comentariu: