duminică, 28 iunie 2009

Catusele nefericirii

De fiecare data cand tuna si fulgera din batrani se povesteste ca Dumnezeu vorbeste, ca e maniat. Un lucru este cert El a creat totul. Nu stiu cat de frumoase erau gradinile suspendate ale Babilonului, cuvintele nu pot descrie frumusetea, si nici imaginatia nu o poate cuprinde. Imi imaginez cum dimineata as pasi cu pasi rari sa nu trec cu vederea peste nici o floare prezenta in acele gradini suspendate, razele soarelui deschid splendidele flori ce te incanta cu frumusetea lor, parfumul te imbie. Incerc sa imi imaginez cum ar trece ziua respectiva dupa ce am vizitat fiecare loc de paradis din acele gradini. Astazi incercam prin diferite metode sa creem oaze de liniste, unde sa mergem si sa uitam de probleme. Ne lasam prinsi in propriile idei despre situatia actuala privind economia, privind dezastrele, cautam sa vedem cum s-au mai dat in stamba vedetele. Uitam de parinti, de prieteni...cu care vorbim la telefon sau pe messenger. Am devenit dependenti de telefon, calculator si masina. Am incercat ca o zi sa nu vorbesc la telefon, a fost groaznic, parca eram rupt de realitate, de prietenii mei, nu stiu cu care e diferenta intre mine si un detinut, inafara de faptul ca el nu poate parasi cladirea. Dimineata iei mijlocul de transport in comun, te uiti daca nu cumva cunosti pe cineva, si pret de cateva zeci de minute esti numai tu si gandurile tale. Ajungi la munca, iti faci programul si incerci sa il duci la indeplinire, programul de lucru s-a terminat dar mai stai peste program sa termini. Pleci de la servici, ajungi in statie, obosit iar pret de cateva zeci de minute esti tu si gandurile tale. Ajungi acasa, schimbi cateva cuvinte cu sotul(sotia, copiii) e deja tarziu te pui sa te odihnesti. Ai incheiat o zi din saptamana. Problemele sociale m-au prins in catuse, incerc sa le rezolv, tot nefericit sunt cand le-am rezolvat, si asta pentru ca apar altele. Stai o clipa si bucurate de sotul tau, de sotia ta, de copii tai, bucurate ca esti sanatos, ca poti sa mergi, ca poti zambi, ca poti sa fii liber, ca poti sa fii fericit cu putinul pe care il ai. Iar daca aceste lucruri nu te-au pus pe ganduri, permite-mi sa iti indrept atentia spre cei care sunt internati in spitale, de cei care nu se pot deplasa, de cei ce nu vad frumusetea unei flori. Un tata ii spune fiului sau: :"poti sa fii ceea ce tu vrei sa fi". Tu alegi.

Niciun comentariu: