Obiceiuri proaste, a cui e vina?

Vrem sau nu ne trezim ca facem sau spunem ceea ce in mod obisnuit nu facem, a cui e vina? A celui care face sau spune sau a ta? E usor sa arunci vina pe celalalt, vina ta este ca nu vrei sa scapi de acele obiceiuri proaste sau expresii, nu te straduiesti macar sa iti controlezi vorbirea, sa treci prin filtrul ratiunii. E usor a spune, mai greu a gandii ceea ce spui.
Avem obiceiuri proaste, fie le preluam de la parinti, prieteni, colegi... fie le dezvoltam noi. Dar de ce preluam atat de usor aceste obiceiuri proaste si atat de greu pe cele bune? O explicatie ar fii, din cauza necontralarii gandurilor, dam pe gura ce ne vine. Atunci cand te certi cu cineva spui lucruri pe care in mod normal te feresti sa le spui, dar le gandesti. Omul a fost inzestrat cu mecanismul de aparare, cand cineva spune ceva rau de noi, tendinta este de a ne apara. Cand te simti amenintat ripostezi spunand vorbe ce ranesc. De ce nu spunem vorbe ce vindeca? Suntem prea rai? Tot adunam in inima, fie bun, fie rau, acolo le depozitam.
Solutia: prov.21:23 "cine isi pazeste gura si limba isi scuteste sufletul de multe necazuri". "cel ce face raul nu are nici un viitor"-24:20pp