vineri, 19 iunie 2009

Calul si Magarul



Magarul este suparat....de ce?...privind in apa ce oglindea a Sa infatisare, exclama in gand:


- Vai! ce urechi mari am.......


La cativa pasi in departare pastea nestingherit un Cal, Magarul isi atinti privirea la ale sa urechi, si supararea acum e si mai mare...pai cum..eu mic si cu asa urechi mari!!! nu se poate asa ceva.


-Eu mic cu capul mare si urechile si mai mari....


Si trist Magarul s-a intors pasind agale... O voce se aude, parca tuna si nu alta, o doamna striga cat putea de tare spre un domn:" Magarule, esti un magar,.... ", si a-l nostru magar uimit nu mai stia ce sa creada...


Eu sunt magar, cu mine o vorbii? sau cu domnul ?


-Opa sunt vedeta si eu imi faceam griji de urechile pe care le am. Si starea de spirit a Magarului s-a schimbat. Si repede se repezi la Cal sa ii spuna ca el este o vedeta....ca Oamenii i-l saluta, il pomenesc in ale lor discutii, si cat de fericit el este acum.


Calul din pascut nu se opri, dar ceea ce a spus Magarul a ascultat, l-a urma a exclamat:


- Vad ca esti foarte fericit, ma bucur pentru tine, apoi tacu, revenind la pascut.


Magarul si mai fericit caci Calul e de acord cu el... Cu capul sus si mers semetz mergea deacum Magarul nostru.






Niciun comentariu: