Sarac m-am nascut, sarac voi murii, timpul nu te lasa sa te-ntorci in trecut, sa mai copilaresti putin, doar cateva ore. Nu, nu mai poti decat sa iti aduci aminte, de copilaria ce parca prea repede s-a scurs. Pe-acest pamant trecatori suntem, pe acest blestemat pamant au curs lacrimi, lacrimi poate de amar, poate de bucurie. Cine-a stat sa cantareasa lacrimile ce s-au scurs pe obrajii inbujorati? Poate doar bunul Dumnezeu.
Nu poti oprii timpul, macar un ceas, macar o ora. Pionul principal nu e omul, ci doar timpul, in jurul lui s-au dat razboaie, ce in urma au lasat, mii de inimi zdrobite. Timpul a trecut, cine-i poate cere socoteala?. Nimeni.
A mai trecut un an, 365 de zile, 8760 de ore, 525600 de minute, 31 356000 de secunde, s-au scurs, trecutul stim prezentul il traim, viitorul depinde de prezent. Am cunoscut oameni minunati, am cunoscut ce poate face goana dupa bani din om, dar nu am cunoscut ce face timpul pentru om. El isi vede de drumul lui, fara sa ceara sau sa ofere nimic. E timpul pe Dumnezeu sa-L caut, poate mai des decat in timpul care a trecut. E timpul sa ma bucur de ce-mi ofera Dumnezeu, e timpul sa iubesti mai mult, e timpul sa alegi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Imi plac mult articolele in care vorbesti despre Divinitate. E frumos, pentru ca Dumnezeu este singura noastra sursa de speranta si bucurie. Iti doresc o saptamana frumoasa, petrecuta crestinete, in pace si in bucuria Domnului.
Asa este. Te nasti sarac si tot sarac mori. Singura bogatie este cea sufleteasca. Timpul te ajuta sa strangi acea bogatie...
Trimiteți un comentariu