O data de demult, se povesteste despre un greiere ce vara iti incanta auzul cu melodiile sale, dadea concerte. Iarna isi facu aparitia, iar in camara lui nu era decat praful pe rafturi. Primul lucru care iti trece prin minte este: ce lenes e greierele, lasa nesters praful. Dar el toata vara ti-a cantat, cand erai trist, cand erai vesel, el ti-a cantat. El a muncit, a avut concerte, concerte de binefacere. Si eu l-am judecat: "a pierdut timpul cantand in loc sa isi adune hrana pentru iarna asa cum fac furnicile. Sunt un nerecunoscator, imi placea sa ascult cum el canta, in zilele ploioase ii simteam lipsa, iar acum il condamn. Fiecare este creat de Dumnezeu pentru a sluji celuilalt, tot ce ne inconjoara a fost creeat cu un scop. Dumnezeu le poarta de grija, furnicile nu ara nici nu seamana ele doar strang.
Eu ma zbat sa am bani, cu banii sa imi fac poftele, si iar de la capat, ca doar banii i-am papat. Incep sa ma plang ca nu am. Cand in fond am, ceea ce imi e trebuinta sa traiesc. Ce imi lipseste sa ma bucur, sa zambesc, sa fiu fericit?
Imi lipseste intelepciunea, credinta, vointa si dragostea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu